(A fost scris? de Veronica Barker pentru ceremonia Corpului P?cii – 14 august 2009, Târgovi?te, România)

Weekendul trecut, eu ?i so?ul meu, David, am hot?rut s? mergem la Bucure?ti singuri pentru prima noastr? dat?. Am mers la gara, aici, in Târgovi?te ?i pe când am mers pe jos, am facut repeti?ii cum s? cerem bilete în limba româna.  Când am venit la cas? de billet, am fost sigur? de îndemânarea limbii mele.  I-am spus încrezator vânzatoarei: “Buna ziua, doamna.  A? vrea dou? bilete la Bucure?ti la ora 10 f?r? 20 ieri diminea?a, v? rog.” Ea a fost încurcat? pentru o clip? ?i apoi a avut un zâmbet mare.  Ea m-a intrebat: “Ieri sau mâine?” Ru?inat?, am r?spuns, “Îmi pare rau, doamna – mâine.” Eram suparat? pe mine pentru c? dup? 10 s?pt?mâni de lec?ii de limba român?, am facut gre?el? între mâine ?i ieri.

Dar, precum o voluntar? bun? ?i creativ? ?i flexibil?, am c?utat partea pozitiv? din interac?ionarea aia scurt?. Gre?ela mea a facut-o s? zâmbeasc?. Am realizat c? misiunea mea aici este s? le aduc zâmbete, fericire, ?i speran?a oamenilor.  ?i dac? gre?elile limbii mele îi fac s? zâmbeasc?, atunci e bine.  Pot s? fac asta.

Dup? interac?ionarea asta, mi-am amintit de o citire care m-a inspirat s? ma fac o voluntar?. A? vrea s? v-o imp?rt??esc acum.  Este o citire din tradi?ia evreisc? ?i este citit? in timpul sarb?torii de lumin?.

“O lumânare este un lucru mic.
Dar o lumânare poate da lumina alteia.
?i vezi cum propria lumin? cre?te, in timp ce lumânarea da flac?r? alteia. . .

. . .Pentru a face partea noastr? zilnic?, pentru a cre?te aceasta lumin?, trebuie s? ne amintim c?:
O lumânare este un lucru mic;
O singura persoan? este un lucru mic;
O na?iune este un lucru mic.

Amin?i-v? aceasta, trebuie s? recunoa?tem mai mult decât nevoia noastr? de al?ii, nevoia altora de noi.  Trebuie s? ne amintim de nevoia lor de noi.

Nu putem spera, fie ca persoane sau na?iunu, s? ajungem la capacitatea maxim?, pân? când nu îi com ajuta, pe cei din jurul nostru s- ajunga la capacitatea lor maxim?.

Pentru a fe puternic, cel puternic trebuie s? serveasc?.”

Îmi p?cea citirea asta pentru c? accentueaz? c? noi devenim oameni ?i na?iuni mai bune când împ?r?im resursele ?i când ne dezvolt?m ?i ne sprijinim.  Poate prin acte facut la întâmplare precum zâmbetul vânzatoarei sau poate prin via?a noastr? la site, ca voluntari, noi îi facem pe romani mai puternici.  ?i prin ospitalitate, povestire, istoire, visuri viitoare, sarmale, ?i papano?i, românii ne înt?resc.  Împreun?, noi împr??tiem lumin? ?i speran??.

Vrem s? v? mul?umim – gazdele noastre, stafful Corpului P?cii, ?i communitatea de aici din Târgovi?te pentru c? ne-a?i împ?rt??it experien?ele ?i ne-a?i înt?rit în timp ce noi am înv??at.  Sper?m c? ?i noi am facut la fel.

Acum, ne amintim ?i sarb?torim prietenii pe care noi i-am facut aici ?i emo?ia pentru viitorul nostru în România.  Eu ?i David ne vom muta la Târgu Neam? unde David va preda limba englez? ?i eu voi lucra cu tineri cu dizabilit??i.  Pentru c? noi ne vom face moldoveni, am scris un poem, un “limerick,” un fel de poezie din irland? despre un personaj istoric din Moldova.

Exista un rege dur care
A fost chemat ?tefan cel Mare
Când el le-a batut
M?n?stirii, a facut
A?a, ce rege SUPERTARE!

Succes, toat? lumea.
Mul?umesc frumos.